Jurnal de mamica

Dupa zece luni si jumatate de petrecut alaturi de bebelina mea scumpa pot spune ca am cel mai cuminte bebelus. Pana acum:) sper sa nu o deochi;)) De ce spun asta? Pai

Avand in vedere ca din a doua noapte de viata acasuca langa noi a dormit toate noptile, cu pauzele normale de supt, eu zic ca e un motiv bun sa fie copil cuminte.

Apoi cand am fost insarcinata tot auzeam povesti cu nopti nedormite sau seful care imi spunea glumind „dormi acum cat mai poti ca dupa aia gata”. Inca de pe atunci ma uitam sceptica la el si mi spuneam „copilul meu o sa doarma”. La fel am gandit si cu colicii: „Vai sa vezi cand o sa o doara burtica si plange intruna si nu stii ce sa i mai faci”. Ei ce sa vezi nu a avut colici, pt ca mereu mi am spus ca nu o sa aiba.

Acum bineinteles ca nu sunt eu vreun guru sau chiar asa se intampla cum gandesc mereu, dar cred ca e foarte important din ce unghi privesti orice problema sau ce ti doresti in viata si cum arunci dorinta in Univers.

La fel de bine puteam sa ma panichez si eu ca alte proaspete mamici, care au nascut in pandemie, si sa ma baricadez in casa, dezinfectand totul zilnic, mai ales cu sotul care e sofer profesionist, va dati seama ca ma gandeam ca poate aduce virusul acasa, intrand in contact cu diferiti oameni din medii diverse.

In schimb am ales mereu sa gandesc pozitiv si sa ma las in voia lui Dumnezeu, dar am avut si grija bineinteles. Si uite asa suntem bine, Doamne ajuta. Dar orice lucru am facut in ultimul an l am facut cu gandul pozitiv al reusitei.

Cine mai merge in vara pandemiei acasa, iar peste o luna in Tenerife? Iar peste alte trei iar acasa in Romania si peste una inca o data acasa? Eu normal pt ca sunt nebuna -o sa ziceti unii dintre voi. Bine ultima calatorie a fost mai mult o necesitate dar a fost binevenita.

Si da, bebelina mea scumpa s a plimbat peste tot, a zburat de sapte ori, nu a plans, a ras, a cantat, a dormit in avion- copilul model ce sa mi mai doresc? Doarme si ziua in doua reprize, azi surprinzator mai mult. Acum ii iese cel de al treilea dintisor sus si a necajit o vreo trei saptamani, dar e mai bine, a fost mai indispusa dar a rezistat ok.

Sunt o mamica fericita si ii multumesc Cerului pentru o asa minune. Copilul meu a venit din inima, din dorinta de a avea si a creste un inger, din dragoste, ca o incununare perfecta a relatiei noastre. Traiesc cea mai frumoasa perioada a vietii si vreau sa mi amintesc de ea, de aceea si randurile acestea.

Lucrurile cele mai bune sunt cele pt care astepti cel mai mult si le faci cu inima. Lasati va condusi de intuitie mereu si veti lua cele mai bune decizii.